Dorina, spune ceva!

Post scurt. Ninge. Tare. De mult. Am fost sa-mi iau banii pe transport. Multi. M-am intors si m-am distrat. Ne-am distrat. Cu Dorina. Cum ne-am dat jos din autobuz, da-i si imbulgareste-te. Si am ras, si ne-am tavalit, am facut ingersi si ce se mai face iarna din zapada. Cul, nu? Ne-am imbracat in zapada de la atata rostogolit in omat. Dar nu conta. Daca distractie este, nimic nu mai conteste (ca sa iasa si rima).

Aa…am uitat sa mentionez de o chestie. Azi dimineata am iesit cu prichindeii din dotare la imbulgarit si la sanius. Ei nu se prea pricepeau sa arunce cu zapada dar erau buni ca tinte. Am rugat-o pe mama sa iasa sa ne filmeze si i-am dat un bulgare de zapada in arcada. Mi-a lasat camera in zapada. Am tipat amandoi. M-a facut scarba. Am facut-o si eu (da stiu, sunt cel mai mitocan copchil pe o raza de 10 000 km2, poate chiar mai mult). Am surprins cearta pe camera. Nu va arat videoclipul.

Am fost la Irinachi. Ne-a facut de mancare. Cartofi prajiti si legume mexicane. I-au iesit legumele alea. Si cartofii. In momentul acela orice ar fi fost bun .

Tot mai ninge. Urmeaza o noua partida de imbulgareala cu picii. Abia astept. La voi ninge? Pa!

Vocea stridenta din video este a fratelui meu. Enjoy!

Ciudatenii

Leapsa de la Xayide. Mersi “culva mica” )).

1. Nu ma pot abtine sa nu corectez pe cineva. De-asta ma cert eu cu mama cel mai mult.
2. Cand aveam vreo 7-8 ani am mancat salam cu frisca. Nu aveti halucinatii, ati citit bine ) Fiind infometat de maicamea, mintea mea flamanda si-a dat seama ca daca mananc salam cu frisca o sa-mi creasca muschii ca ai lui Popeye si voi putea nimici inamicul. Dar nu, n-a fost asta. Doar am descoprit ca noul fel de mancare gusta bine .
3. Ma plictisesc foarte repede de oameni. Daca azi te cred cea mai de treaba persoana & stuff, maine risti sa fii pe lista neagra, doar pentru ca m-am plictisit. Multe imi vin in minte cand sunt plictisit. Bine, nu de toata lumea.
4. Dorina ZICE ca, cateodata, inainte sa incep sa rad, pufai. Expir mai tot aerul din plamani, nu stiu de ce. Saaaau, este incercarea nereusita de a rade fals ))
5. Un lucru foarte ciudat la mine si al personele din cercul meu, este faptul ca avem un limbaj anume, niste gesturii tot anume, ceea ce, celor din afara li se poate parea foarte ciudat. Sunt atat de ciudate chestiile astea incat si noi ajungem sa radem de ele.
6. Ieri mi-am cumparat un laser pointer si m-am bucurat de el ca un copchil de 4 ani )). Si am terorizat-o pe Dorina cu el. Cul, nu?
7. As vrea sa ma transform in fum sau in apa. Sau in vultur.
8. Cant in ore. Si se face liniste. Si ma opresc.
9. Cand ma cert cu cineva casc foarte des. Cam din minut in minut. Si ma enervez!
10. Folosesc obsesiv anumite cuvinte. Aceste cuvinte se schimbaodata la vreo 2 saptamani.

Nu-s toate ciudateniile. Is doar cele care imi in minte acum. See ya!

Partieee!

Winter’s here! Si daca tot este aici, s-a decis sa intre si in blogosfera, facandu-si aparitia printr-o leapsa memorabila. Am furat de la Semafor una bucata lepsuta, care trebuie sa cuprinda cateva intamplari hazlii care s-au petrecut pe timpul misto-ului anotimp.

In fiecare, in timpul primei ninsori, ieseam cu mic, cu mare (pe bune) pe strada si saream ca bezmeticii cu limba scoasa pentru a prinde fulgii de zapada. Nebuni. A doua zi, tot cu mic si mare ieseam la sanius. Ne laudam fiecare cu saniile pe care le detineam, invidii luau fiinta, dar distractia nu se strica. Dar totusi, ne mai si bateam. Din cauza saniilor, normal )). Si se imparteau pumni, palme, bulgari de zapada, trante si toata suita. Si ne impacam apoi pentru ca asa fac copchii, nu? Pe langa partia de unde ne dadeam cu sania, mai faceam si un alunecus de gheata. Hardcore duuuuude! Fundurile noastre se ivineteau, coatele si soldurile la fel dar pentru noi nu insemna nimic. Momentan. Apropo de batai, Super Rae s-a enervat odata si i-a aruncat sania lu’ un vecin la 15 metri de unde era .

Cand zapada era mai mare, mergeam toti intr-o vale de la marginea satului. Acolo faceam trenuletul. Trebuie sa mentionez ca valea este foarte abrupta si atunci traieste senzatii tari! )) Pana jos ai timp sa-ti golesti plamanii tipand cat te tine corpul. Din fericire nu m-am accidentat niciodata in timp ce coboram. Tin minte ca intr-o vineri, dupa ce am venit de la scoala, ningea si am luat 2 vecini cu mine si am mers pe camp. Neavand nicio panta, ci doar niste galerii de vulpi si niste tufisuri, ne-am hotarat sa jucam “ascunsa”. Ce misto au fost momentele alea. 8-> Traiam momentul ca si cum cineva m-ar fi cautat sa ma omoare or something. Si cand ne gaseam reciproc, da-i si fugi pana la punctul unde trebuia sa “te scuipi”. Nu ne-am oprit chiar daca eram extenuati, inghetati etc. Am jucat pana la lasarea serii.

Intr-un an, au fost zapezi mari in sat la noi. Normal, toti am iesit la strada si ce credeti ca am facut cu zapada de pe marginea drumului? Am construit o casuta din nameti. Ce mistoooo! Toti eram atat de entuziasmati si fiecare ajuta cum putea. Dupa terminare, casa a servit drept fortareata contra inamicilor din tabara adversa. Pfff…ce nostalgie m-a trasnit. Tot in categoria constructiilor din zapada intra si oamenii de zapada. Noi nu ne incurcam cu prichindei, faceam mosi de 2 metri jumate inaltime. Il inaltam, il finisam si apoi il imbracam. Era atractia “turistica” de pe cateva strazi. Nici oamenii mari nu se dadeau in laturi de la aceasta joaca. In piata a fost inaltat un om de zapada de vreo 5 metri. Cate priviri si wow-uri a atras omul ala…epic.

Odata cu inaintarea in varsta pasiunea pentru iarna s-a…intensificat. Pot spune ca acest lucru se datoreaza si faptului ca in ultimii ani nu prea am mai avut zapada pe-aici, asa ca atunci cand se strangea mai multisoara  - party on the street! In clasa a 7-a si-a 8-a, in fiecare iarna, seara, cand ne intorceam de la scoala eu si Dorina ne opream pe o strada mai abrupta pe care treceam in drumul spre casa. Nici nu va imaginati cat entuziasm se putea gasi in noi: tipam, chiuiam, radeam in hohote. Panta nu era chiar dreapta si avea hopuri -> salturi foarte distractive in timpul coborarii. Chiar daca fundurile noastre erau aplatizate, noi radeam pe burta (chiar radeam pe burta). Doamna mama lu’ Dorina, stand putin mai intr-o parte de acea strada ne auzea chiotele & co, si o intreba pe Dorina de fiecare data cand ajungea acasa cine se tot opreste in vale de se da pe alunecus. Ea inghitea in sec si radea pe sub mustata. Si pe ce credeti ca ne dadeam? Pe geeeeenti! Asta vreo cateva zile, pana cand ne-am desteptat si am luat la noi pungi.

Anul trecut, suferind de dorul iernii, ne-am rugat de diriga sa mergem la patinoar, la Galati. Va dati seama ca dadeam pe afara de entuziasm – TOTI! Cand am ajuns acolo, de curios cum e sa te dai pe patine, am intrat primul. Siii…am mers cativa metri si buf. In mijlocul patinoarului. Am inceput sa rad isteric si am asteptat pe cineva sa vina sa ma ajute sa ma pun pe picioare. Si ca un quick learner ce sunt, in 10 minute mi-am dat seama care e treaba cu patinele si ghiciti cine a patinat incontinuu? Eeeeeu, si Irinachi si Laurachi. Ceilalti, mai greu. Sincer, mi-a parut rau pentru ei – sa se bucure atat de mult de toata chestia asta si sa nu poata sa o traiasca la maxim. Dar noi i-am ajutat si i-am luat cu noi in cateva ture de patinoar. Au mai si invatat si ei…s-au descurcat. A fost misto, foarte misto! Mai vreau, clar

E naspa ca nu prea mai ninge prin partea asta. Deci mi-am jurat ca daca, ninge suficient de mult pentru ca sania sa alunece, imi voi petrece MULT timp pe drum. Chiar nu ma doare ca am 16 ani si se uita lumea /:) la mine. Nu poti opri pe cineva sa se bucure de asa ceva. Ce placere mi-a facut scrierea acestui post. Mi-am adus aminte de vremurile frumoase din copilarie, de toate nazbatiile pe care le faceam. Frumos! Daca nu ati trait asemenea momente inseamna ca sunteti saraci. Daca toate amintirile s-ar intipari in creier si nu ar disparea cu trecerea timpului ar fi mai mult decat perfect. Leapsa merge la Xayide, Innie, Hubba Bubba, Diana si Haylie. See ya!

Ghinionul, prostia si necazul

3 frati/surori care stau mana in mana tot timpul. Si avem asa:

1. Ghinionul – dupa vorba aceea antica si de demult, ti-l faci cu mana ta. Pentru ca fac psihologie (si dau pe afara de atata teorie), va pot aburi cu cate ceva. Pentru mine ghinion inseamna sa ti se intample exact contrariul a ce ti-ai dorit. Cred ca pentru majoritatea persoanelor este asa. Auto-sugestia joaca un rol enorm in toata treaba cu ghinionul, daca esti o fire superstitioasa mai ales. Stiti cum se intampla cu oamenii astia: pe tot timpul zilei de viner/marti 13 ei sunt atenti la orice lucru care se misca in jurul lor, astfel, zic ei, putand sa impiedice orice chestie negativa care li -ar putea intampla. Creierul tau incepe sa bata campii si ajunge sa vada iesind din cana cu cafea o caracatita imensa. Ce ghinioane am avut eu? Majoritatea s-au ivit in momentul cand urmam sa-mi cumpar ceva ce mi-am dorit foarte mult: telefon, camera foto etc. Si eram atat de ofticat pe treaba asta incat imi juram ca data viitoare voi fi mai increzator in fortele mele si voi lupta dur  pentru a-mi atinge scopul. De aici mi se trage si carcaterul competitiv, ambitios pe care-l posed cu mandrie. Ce teorie ciudata a ghinionului am.
2. Prostia – eh, dragii mosului, aici e mult de scris. Prostia e ceva cu care te nasti sau pe care o poti dobandi. Ori sunt de vina genele ori tu. Nu ma refer la deficitul de inteligenta ci la perspicacitatea fiecarui individ. Aceasta problema, in majoritatea cazurilor, este rezultatul lipsei tariei de caracter. Astfel, o persoana proasta este manevrata extrem de usor de o persoana vicleana, care, cu ajutorul limbajului pompos, academic, ii da de inteles victimei ca este cu mult superioara ei, deci are dreptate. Automat, el nu gandeste si rasgandeste problema ivita ci merge pe mana papusarului. Wrong! Asa ajunge sa ramana pe strazi pentru ca a judecat dupa aparente. Prostii facute de mine? Cateodata devin foarte paranoic in legatura cu ceva si ajung sa nu ma incred in nimeni. Asta ar fi opusul prostiei, dar, daca eu gresesc si nu-mi dau seama de asta, e tot prostie. Si datorita scutului pe care il postez in defensiva niciuna dintre ideile celorlalti nu se prinde de mintea mea creata. Si asa ajung sa fac prostii pe care apoi le regret, ofcors.
3. Necazul – necazul e naspa. Necazul cade de cele mai multe ori asupra oamenilor care ar merita cel mai putin aceasta povara. Pe bune! Si nici ghinioane nu sunt: NECAZURI! Copii bolnavi de nustu’ ce boala extrem de rara, tineri aflati in metastaza si lista poate continua. Si necazul necazurilor: sa nu se poata strange banii pentru un tratament de 2000-3000 de euro. Asta e ceva absurd! Cand stai si te gandesti ca viata unui om valoreaza cat un telefon de fitze…Dar asta e: viata suge, si suge big time. Necazuri de-ale mele? Pana acum niciunul. Si sper sa nu apara vreunul cand mi-e viata mai draga. Nici voua nu va doresc un necaz naspa.

Si cand toate cele 3 se combina…stiti voi sfarsitul. Grig, m-am achitat .

Zambiti va rog!

Ce frumoasa-i viata! De ce e frumoasa? Pentru ca asa vreau eu. Daca acu 2-3 zile imi revarsam nervii pe-aicisa, azi is happy. De ce? Pentru ca asa vreau eu. Nu, nu is high, nici beat, doar fericit.

In sfarsit am terminat cu tezele (raportul: latina – 8, istorie – 10, romana – cred ca iau 9, franceza – tot 9 cred ca iau), vine vacanta, vine Craciunuuuul etc. Maine facem Secret Santa. Bine, la noi nu mai este atat de secret, dar asta nu ne impiedica sa ne bucuram ca niste copii de 3 ani cand il vad pe Mos Craciun intrand in casa, nu? Am avut ceva probleme la alegerea cadoului, dar Super Croco a salvat ziua. I-am luat Florinei un mos de zapada colorat si kinki din ceramica sau ceva de genul. E casto misto. Eu nu stiu ce primesc, dar sper sa fie ceva inspirat si nu ceva tipic (desi eu i-am luat colegei ceva tipic  -da’ e dragut omul maaa).

Acu vreo 2 zile am vazut la Crocoditza o leapsa (leapsa e, nu? ) super extra mextra, primita de la Catalin care, dupa cate am vazut eu, a pornit toata lepsuiala asta. El “lupta” impotriva pozelor in oglinda, pe masini, in baie etc si promoveaza pozele zambarete. Circula zvonul cum ca pari mai distept/inteligent/interesant/bazat/bastan/boss/mondial/faimos/fantastic/inegalabil/irefutabil/ si toate i-urile pe care le gasiti voi, daca in poze nu zambesti. Trebuie sa afisezi o moaca sobra, rece pentru a impresiona poporul. Dupa ce am citit articolul am fugit repede la arhiva de poze si da-i si cauta poze zambarete: am gasit multe. Siiii…le voi posta aicisa pentru a imprastia fericire & stuff.

Dupa cum deja ati observat, nu toate pozele sunt cu mine, dar toate pozele sunt facute de mine. Oricum, tot zambete sunt. Daca aveti poze zambarete in arhiva, sunteti invitati sa luati leapsa. Gata!

UPDATE

Azi a fost casto tare. Ne-am primit cadourile, din toata clasa se auzea numai: “Woooow, ce misto este! Mersiiii!”. (v-am spus eu de faza cu mos craciun). Mai la toate orele am stat (ba da’ am scris la istorie…2 PAGINI JUMATE DE STUDENTESC, simteam ca inebunesc), la unele ore am plecat (in interes de serviciu, da? ), am facut poze, am aflat ca am un copiiiil – Dorinachi. Copilul e al meu si al Irinei, si este o oaieeee ). Hai sa va pun si poze. Aaa..am primit o caciula de Mos Craciun si o casuta in care se pun lumanari .

Pete

Nu Pete, pete. Ultima luna la scoala a fost ca o tornada – du-te colo, dincolo, milogeste-te, beleste ochii la prostiile altora, razi pe burta de ele dar iti si smulgi parul din cap, gandeste-te la diferite cacaturi, tipa din cauza nervilor ce s-au acumulat de-a lungul pocesului. Misto, nu?

Si cand stai si vezi ca persoana caruia ar trebui sa-i pese cel mai mult nu face mai nimic…iti incolteste in minte gandul sa iti cumperi un bilet unidirectional spre Socola. Uite asa iti strici pauzele,  zilele, saptamanile, lunile, anii. Stai si te plangi, injuri, f****esti, trantesti si risti ca-colegii sa creada ca ai inebunit. Ma rog, la mine faza asta a trecut – colegii deja cred ca is nebun.

Si cand esti speriat de un tipat strident venind de la catedra, un tipat gratis de altfel, iar incepi sa injuri, comentezi, sa te contrazici si la sfarsit sa taci si iti juri ca vei uri persoana pentru tot restul vietii tale. Iti cam bagi piciorusele in ea de treaba si te pui pe ignorat. Am si eu o mica intrebare: de ce unii oameni vad in restul oamenilor doar bube sangerande, rani infectate etc? De ce nu pot si vedea si partile bune? Chiar nu pot observa o schimbare in bine la cineva despre care credeai ca este pierdut? Mi-a venit si raspunsul in timp ce scriam: de vacaaaaaaa! Nu, de 2x vacaaaaaa!

Maine am teza la romana. Cacalau mare! Bine, poate nu o fi atat de mare, dar tot este cacalau. Orice teza este cacalau. La latina am luat 8 (cea mai mare nota a fost noua, da? ) si la istorie voi lua 10 – AM ZIS! Oops, iar am copiat pe cineva. Va mai intreb ceva: daca X zice “veceu”, iar eu zic tot “veceu” dar peste 5 minute, asta inseamna ca l-am copiat pe X? A copia inseamna a reproduce un text/o imagine/un tablou ORIGINAL. Deci eu il copiez pe X doar daca el a inventat cuvantul “veceu”. Foarte logic si la mintea gainii, nu? Bine, daca nici mintea gainii nu o ai, asta e – te faci de tot rahatelul. Sorry!

Deeeci, mi s-a pus pata pe anumite chestii, si e pata din aia satioasa care nu iese nici nu Dero (al de scoata 99 de pete). Iese doar cu o exteriorizare foarte violenta care poate provoca victime. Victima voi fi tot eu pentru ca sunt doar un mucos de 16 ani, nu? See ya!

Defecte – n, calitati – ?

Aseara am scris un post de 500 de cuvinte. La 10. Dau “publish”. Ma duc pe blog sa vad cum arata postul – care post? Din nefericire pentru mine s-a publicat doar titlul. Cu ocazia aceasta: fuck you WordPress!

Pentru ca am avut mai mult timp liber, am stat si m-am mai gandit si la mine putin (nu la modul egoist). Mi-am facut o auto-caracterizare. Primele care s-au aratat au fost defectele. Cam multe. Apoi am incercat sa-mi gasesc si calitatile, lucru care mi-a cam dat de furca. Si m-am intrebat: eu chiar nu am calitati?

Sa o luam pe rand. Uitati-mi defectele: sunt egoist, sunt arogant, cateodata raspund foarte urat, ma enervez usor, spun ce am de spus la cel mai direct mod. Frumoase defecte, nu? Nu mi-e rusine sa recunosc ca le detin, nu mi-e rusine sa le fac cunoscute lumii exterioare. Adesea, persoanele cu care ma cert imi insira toate defectele, sperand sa ma fi lovit sub centura. Reactia mea poate fi surprinzatoare: zambesc si o rog sa-mi spuna ceva ce nu stiam.

Stiti, mediul in care am invatat si invat a necesitat cateva caracteristici din cele mentionate mai sus. In generala, fiind intr-o clasa relativ buna, am fost nevoit sa-mi dezvolt latura competitiva. Totul se ghida dupa dictonul: “ucide sau vei fi ucis”. Daca nu erai agresiv, aveai sa fii dat la o parte. Si acum, in liceu, treburile stau cam la fel. Cu egoismul ma descurc destul destul de bine.

Sa trecem la calitati. Aici, dupa cum am mai spus, am intampinat niste probleme. Eu chiar nu sunt in masura sa-mi evidentiez calitatile pentru ca in mine nu se gaseste urma de obiectivism. Asa ca am rugat-o pe Irina, Irina fiind cineva cu care ma cunosc de 6 ani, sa-mi spuna ce calitati vede ea in mine. Probabil ca in toti acesti ani si-a format o oarecare parere despre mine. Ea spune ca stiu sa port o discutie, referindu-se la faptul ca nu sunt incuiat, ca stiu sa ma fac placut (doar cand vreau), si mai spune ca nu ma supar repede ( a nu se confunda cu enervatul – eu ma enervez foarte repede). Sa spun ca o cred.

Miercuri, la ora de dirigentie, diriga a vrut sa jucam un joc: cativa colegi sa iasa pe rand in fata clasei, iar noi sa-i caracterizam (defecte, calitati). Initial am vrut sa ridic mana, mi se parea interesant, dar apoi mi-am dat seama ca daca as fi iesit in fata ar fi fost prea weird pentru mine. Nu am vrut sa fac asta pentru ca prea putini din clasa ma cunosc cu adevarat, iar ceilalti nu mi-ar fi insirat decat aparente.

Concluzia acestui post? Trebuie sa fiu mai bun, altfel, see you in hell, bitches. Si nu vreau sa ne vedem in iad. See ya!

Cat de dezordonat sunt – leapsa

Am vazut la Diana o leapsa castoaca si am furat-o repede.  Trebuie sa scriu ce se afla in acest moment pe biroul meu. Get ready ))

 

1, Monitorul -daaang
2. Boxele – iar daaang
3. Bluetoothul
4. Un pix
5,O linie
6. telefonul
7. cd-uri fara numaaaaaar
8. chibrite/chibrituri (habar n-am cum e corect)
9.camera foto
10. cardul pentru camera foto
11. baaaaaaaaani ))
12. ace /:)
13.rezerve
14. facturi, chitante bla bla bla
15.acuarele, pensule, foi…stuff
16.cartile si caietele – is constiincios, da?
17. niste jucarioare de plastic (au ramaas acolo de la ultima invazie)
18. articole
19. tiple
20.revistele scolii
21. creierul meu facut ferfelita
22. leapsa merge la Hubba in mod special, apoi la Xayide, Semafoooor si Croco.
23. aa…si un see ya!

Tanaaaaaaa

Plimbanud-ma pe la Joaninha am vazut o pictura. Defapt am vazut mai multe. Si toate castoace. Si vizionandu-i tabloaiele m-a trasnit o pofta de pictaaaat. /:) Dupa ce am realizat ca vreau sa pictez, am avut un dialog cu mine:
Eu: ce mistooo is picturile astea! ma apuc si eu de pictat
Tot eu: da’ tu nu stii sa pictezi! /:)
Eu: da’ de unde stii tu ca nu stiu sa pictez? >:P
Tot eu: daca eu nu stiu sa pictez inseamna ca nici tu nu stii sa pictezi.
Eu: hm…eu nu te mai ascult. pictez. am zis!
Tot eu: bine, fa cum vrei…abia astept sa vad cum esuezi,

Si am pictat baaaai. Am pictat un tablou de-al Joaninhei (sper sa nu te superi ) pentru ca mintea mea nu stie sa gandeasca tablouri, doar pozografii si…mai multe. Originalul AICI. Enjoy si nu fiti prea duri, e primul desen facut din placere, si nu din obligatie. See ya!

P.S. un catel dat, 2 more to go!

Eu nu inteleg

E 10 seara. Acu o ora s-au anuntat rezultatele pentru primele exit-polluri. Base pe primul, Geoana pe 2, Antonescu pe 3 si Vadim pe 4. Perfect. Dar nu, chestia asta nu are dreptul sa fie perfecta pentru ca, as usually, Vadim tre’ sa strice distractia celorlalti.

Daca nu ati privit, va povestesc eu. Pe cei de la Realitatea i-a mancat in c*r sa-l puna in direct pe Vadim. Din secunda 1 a inceput sa arunce cu noroi in stanga, in dreapta, in fata si spate. In secunda 2 a pronuntat cuvintele “furt”, “hoti”, “masinarii diabolice” etc. Eu nu inteleg de ce omu’ asta, in atatia ani de esec nu a invatat sa piarda? Nu s-a saturat de umilinta? Nu a observat ca poporul nu-l are la inima? Eu stiu ca e mai cultivat decat toti candidatii, dar totusi, functia de presedinte nu i se potriveste. Are un caracter muuult prea vulcanic si tinde sa dea spre nebunie. Not good.

Jaaaane (Irina) mi-a dat ceva interesant pe mess, si daca ceva e interesant trebuie sa aflati si voi .
See ya!

P.S. Am privit New Moon. Like i said, cele mai interesante secvente au fost cele de lupta . In rest…cam boring. Si Jane Volturi roooocks :X